Budismul

Budismul este una dintre religiile principale ale lumii în ceea ce privește adepții, distribuirea geografică și influența socio-culturală. Cu toate că în mare parte este o religie „estică”, budismul devine din ce în ce mai popular și mai influent în lumea vestică. Este o religie unică printre religiile lumii, deși are multe în comun cu hinduismul, prin faptul că ambele învață karma (etica cauză-efect), maya (natura iluzorie a lumii) și samsara (ciclul de reîncarnări). Budiștii cred că țelul cel mai înalt al vieții este să dobândească „iluminarea”, după cum o percep ei.

Fondatorul budismului, Siddhartha Guatama, s-a născut în familia regală din India în anul 600 î.Cr. După cum se povestește, a trăit în lux, având puțin contact cu lumea exterioară. Părinții săi au vrut ca el să fie ferit de influența religiei și protejat de durere și suferință. Totuși, nu după multă vreme, adăpostul său a fost penetrat, și a avut viziuni cu un om în vârstă, un bolnav și un cadavru. Cea de-a patra viziune a fost cu un călugăr ascetic liniștit (unul care respinge luxul și confortul). Văzând liniștea călugărului, a decis să devină și el ascet. A abandonat viața de bogăție și de prosperitate, pentru a urmări iluminarea, prin austeritate.

La vârsta de 30 de ani a plecat în căutarea adevărului, pentru el şi pentru ceilalţi. După 6 ani de căutări a atins iluminarea fiind astfel supranumit “Cel Luminat”, “Cel Conştient”, “Cel Ce Ştie”, un Buddha. Avea înclinație pentru automortificare și meditare intensă. A fost lider între colegii săi. În cele din urmă, eforturile lui au culminat cu un gest final. S-a „răsfățat” cu un bol de orez și apoi s-a așezat sub un smochin (numit și copacul bodhi), pentru a medita până fie va dobândi „iluminarea”, fie va muri în încercarea sa. În ciuda chinului și a tentațiilor, în dimineața următoare, dobândise iluminarea. Astfel a ajuns cunoscut ca „cel luminat”, sau „Buddha”. În lumina noii lui realizări, a început să-i învețe pe colegii lui călugări, între care dobândise deja o mare influență. Cinci dintre colegii săi au devenit primii săi ucenici. După această experienţă, el şi-a petrecut restul vieţii încercând să împărtăşească şi celorlalţi ceea ce aflase. Unii l-au crezut. Alţii nu.

Ce descoperise Gautama? Iluminarea se află pe „calea de mijloc”, nu în răsfăț de lux sau în automortificare. Mai mult, el a descoperit ceea ce urma să ajungă cunoscut ca „Cele patru adevăruri nobile” – 1) a trăi înseamnă să suferi (dukkha), 2) suferința este cauzată de dorință (tanha, sau „atașament”), 3) suferința poate fi eliminată prin eliminarea tuturor atașamentelor și 4) acest lucru este dobândit urmând calea nobilă cu opt brațe. „Calea cu opt brațe” constă din a avea 1) o vedere, 2) o intenție, 3) o vorbire, 4) o acțiune, 5) un trai (viața de călugăr), 6) un efort (energii corect direcționate), 7) o înțelegere (meditare) și 8) o concentrare (focalizare) corectă. Învățăturile lui Buddha au fost strânse în tripitaka, sau „trei coșuri”.

Aproximativ o treime din populaţia lumii urmează în prezent învăţăturile lui Buddha. Religia budistă este denumită religia păcii pentru că nu a existat niciodată un război budist şi pentru că nici o persoană, în nici o perioadă de timp, nu a fost persecutată de o grupare, organizaţie sau ţara budistă pe baza credinţei sau libertăţii de exprimare a acesteia. Iată în continuare câteva dintre principiile de bază după care se călăuzeşte religia budistă:

1. Fiecare persoană ar trebui să-şi înţeleagă propria minte şi viaţa pe care o trăieşte. Sistemul numit budist există tocmai pentru a te ajuta în acest sens. Începe chiar acum şi înfruntă-ţi viaţa aşa cum se prezintă ea, învaţă să-ţi asumi responsabilitatea pentru propriile experienţe.
2. Totul se schimbă. Tot ceea ce există trece prin acelaşi ciclu al existenţei – naştere, bătrâneţe, boala şi moarte. Doar viaţa este continuă, căutându-şi tot timpul noi forme de manifestare. Viaţa este un proces sau curgere care nu a început niciodată şi nu se va termina niciodată.
3. Legea schimbării se aplică deopotrivă şi la ceea ce oamenii numesc “suflet”. Nu există ceva într-o persoană care să fie nemuritor, care să nu se transforme.
4. Toate universurile care există sunt expresia vieţii. Toate efectele au şi cauze iar caracterul unei persoane este rezultatul acţiunilor sale. Fiecare fiinţă umană îşi crează situaţii de viaţă, fie că înţelege acest lucru sau nu. Prin gânduri bune şi acţiuni corecte se poate purifica şinele interior. Înţelegerea naturii interioare va duce în timp la eliberare. Fiinţele omeneşti care petrec multe vieţi pe Pământ pot atinge în cele din urmă iluminarea.
5. Viaţa e singurul lucru care se schimbă în mod constant. Viaţă îşi schimba forma de nenumărate ori. Tocmai de aceea nu există moarte deşi toţi cred că murim. Din înţelegere se naşte compasiunea şi un simţ al identităţii cu alte forme de viaţă. Lege eternă este înţelegerea şi armonia.
6. Grija părţii trebuie să fie grijă întregului. Egoismul direcţionat greşit produce suferinţa personală şi a celorlalţi. Poţi învăţa din propria suferinţa să o micşorezi şi să-i elimini cauzele.
7. Încearcă în primul rând să obţii o înţelegere preliminară a budismului. Apoi poţi dezvolta o înţelegere mai profundă. Budismul este un mod de viaţă nu doar o teorie despre viaţă. Încetează să mai faci rău, învaţă să faci bine, purifică-ţi inima.
8. Un Buddha este o fiinţă omenească. Scopul vieţii este atingerea iluminării. Această stare de conştiinţă conduce la dispariţia limitărilor. Toate fiinţele omeneşti şi toate celelalte forme de viaţă conţin iluminarea în stare latentă. Iluminarea este procesul transformării în ceea ce suntem cu adevărat. “Priveşte în interiorul tău – eşti Buddha”.
9. Între starea de latentă şi iluminarea propriu-zisă există un proces de autodezvoltare. Singura credinţă folosită în budism este încrederea că acolo unde a fost o călăuză, merită să mergi şi tu.
10. Budismul pune mare accent pe nevoia de meditaţie şi concentrare interioară, care conduce în timp la dezvoltarea facultăţilor spirituale interioare. Perioadele de linişte pentru activităţile interioare sunt esenţiale pentru o viaţă echilibrată. Un Buddha are mintea trează în orice moment. Fereşte-te să te ataşezi mental şi emoţional de tot ce e trecător.
11. Fiecare persoană suferă consecinţele propriilor acţiuni şi învaţă din ele. Ajută-i pe alţii să facă acelaşi lucru. Nici o rugăciune adresată lui Buddha sau oricărei alte zeităţi nu va împiedica un efect să-şi urmeze cauza. Preoţii budişti nu sunt intermediari între realitate şi individ. Toate celelalte religii şi filozofii sunt acceptate fără discernământ pentru că nimeni nu are dreptul să se aşeze în calea unei persoane care îşi caută Dumnezeul.
12. Budiştii nu cred în nici un Dumnezeu. Budismul este un sistem de gândire, o religie, o ştiinţă spirituală şi un mod de viaţă care e raţional şi practic. Pentru mai bine de 2 000 de ani el a satisfăcut nevoile a aproape o treime din populaţia Globului. Nu are dogme, satisface simţul raţional şi pe cel al inimii, insistă că fiecare individ să-şi asume responsabilitatea, susţine toleranţa pentru ceilalţi şi pentru punctele lor de vedere, îmbrăţişează ştiinţă, psihologia, etică şi artă şi subliniază faptul că oamenii sunt creatorii vieţii lor prezente şi a destinului lor.

În budism, păcatul este în mare parte înțeles ca fiind ignoranță. Și, în vreme ce păcatul este înțeles ca „greșeală morală”, contextul în care sunt înțelese „binele” și „răul” este amoral. Karma este înțeleasă ca fiind echilibrul naturii și nu este pusă în aplicare în mod personal. Natura nu este morală; prin urmare, karma nu este un cod moral și păcatul nu este în esență imoral. Astfel, putem spune, folosind gândirea budistă, că greșeala noastră nu este o problemă morală, devreme ce, în cele din urmă, este o greșeală impersonală, nu o infracțiune interpersonală. Consecința acestei înțelegeri este devastatoare. Pentru budiști, păcatul este mai degrabă un pas greșit decât o ofensă adusă naturii Dumnezeului sfânt.

Budismul învață că nirvana este cea mai înaltă stare de existență, o stare de existență pură, și că este dobândită prin mijloace care țin de fiecare individ. Nirvana sfidează explicația rațională și ordonarea logică și, prin urmare, nu poate fi predată, ci numai realizată. Buddha i-a învățat pe alții că oamenii nu au suflete individuale, pentru că sinele sau eul este o iluzie.